Am zis că dacă tot m-am încumetat să deschid blog-ul ăsta, tot eu să fiu cel care se încumetă să posteze primul.
Aşadar am stat şi m-am tot gândit ce ar fi indicat să scriu ca "bun venit", dacă este necesar să folosesc cuvinte obscene pentru a sublinia faptul că nu se aplică cenzura, dar asta ar fi o încercare eşuată de-a atrage lumea pe blog.
Aşadar mi-am propus să mă exprim exact cum îmi vine în minte în momentul de faţă iar în momentul de faţa să spunem că am o stare ceva mai veselă.
Un lucru care mă macină de ceva zile de când am aflat că se redeschid magazinele de aşa-zise droguri legale e faptul că de fiecare dată când mă duceam la Spice Shop întrebam ce produs e mai puternic din gama lor de boscheţi aromaţi iar vânzătorul, întotdeauna îmi indica numai spice-uri semiparalizante sub replica de agăţat "Frate îţi rupe capu` ăsta, e dezastru neuronal".
De parcă mă exicta cu ceva faptul că-mi pocnesc neuronii ca popcornul la microunde...
Partea absolut stupidă e că de fiecare dată când ajungeam acasă cu muşeţelul de 30lei, 0.5g eram profund întristat că abia dacă mi se făcea foame.
Atunci mi-am zis: "Pe următorul dealer legal (ca la urma urmei toţi zâmbesc jmechereşte când îţi vând boscheţii de parcă sunt nişte viitori Pablo Escobar) pe care îl întâlnesc nu-l mai las să mă prostească aşa uşor, ori mă tranchilizează ori o ard pe sor-sa (îmi cer scuze dar simţeam nevoia să par dur).
Am fost în Spice Shop, i-am zis că ori îmi dă ceva cu adevărat tare ori să-mi dea două din acelaşi model ca să simt ceva ori să nu-mi mai dea nimic.
Atunci s-a uitat la mine cu o expresie pe fatza gen "Fiul meu..." şi mi-a zis: "Păi pentru aşa ceva avem Cobra Wild".
După cum suna "Cobra" deja îmi inumaram în minte pulile-n gât pe care o să le iau când ajung acasă din partea coechipierilor de maraton "Sută de secunde jointu`" pentru produsul fabulos de prost adus în cantitatea minimă.
Dar bineînţeles, ca un adevărat cretin dornic de ceva nou, (hai cu davaua!) am zis "FIE!" şi am luat pliculeţul magic din mâna cetăţeanului onorabil.
Am ajuns acasă în timp ce pe drum începeam să cred tot mai puţin în efectul magic al boabelor de fasole stropite cu crank şi le-am întins umil plicul pe masă celorlalţi spunându-le: "Astăzi este zi de doliu".
S-a introdus tot conţinutul "micuţului" într-o "bâtă babana" cum le place lor să spună şi în maximum o oră toată lumea era leshinata cu bale-n barba şi sforăituri macabre ce făceau până şi filmele lui Alfred Hitchcock să pară cel mult "Charlie`s Angels".
Partea absolut genială atunci când eşti, să spunem, dopat e faptul că la tot ce spui, restul lumii mai cauta minimum un subînţeles, asta a şi făcut ca după 5 ore de somn nebun să aud doar replică "Bă, chiar a fost zi de doliu azi, eşti tare nepoate".
What can I say...am făcut mult antrenament :D
*Toate personajele din povestea de mai sus sunt fictive*
Închei prin a vă prezenta un filmuletz foarte interesant găsit pe www.HappyFish.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu