Şi dacă tot am început în acest mod răutăcios, aşa voi continua.
Încă din copilărie am fost terorizat de coloraţii din preajma cartierului, nu m-am născut ca toţi băieţaşii ăştia "cantacioşi" în vreun cartier rău famat de la periferia Bucureştiului zbătându-mă zilnic să supravieţuiesc printre fel şi fel de ameninţări ce mă pândeau la tot pasul.
M-am născut într-un cartier lunistit din centrul oraşului Focşani (un oraş de altfel liniştit din judeţul Vrancea).
Dar cine a spus că dacă trăieşti într-un oraş liniştit nu ai parte de cetăţeni "tropicali" precum ţiganii.
Din şcoala generală (situată la fix 2 minute de apartamentul în care locuiam) a trebuit să jalonez printre aşezările ţigăneşti care, parcă strategic amplasate, erau mereu dispuse să te lase fără ultimul ban din buzunar.
Spre norocul meu (câtă fericire) nu fac parte dintr-o familie înstărită, aşadar nu am fost niciodată un cărăuş de valori care să depăşească echivalentul a doua eugenii şi-o pungă de pufuleţi. Ceea ce mă deranjează, însă, este faptul că eram privat de bucuria de-a mânca sănătos şi plin de E-uri din cauza negricioşilor ce-mi vindeau contra cost termeni de argou precum "Dă-mi banii sau îţi iau morti-n pulă".
Deloc deranjant la vremea aceea deoarece nu aveam în posesie decât câteva mii de lei dar niciun mort.
Timpul a trecut, eu am mai crescut şi astfel am scăpat de teroarea mexicanilor din împrejurimile blocului. Ba mai mult, cu unii dintre ei chiar am devenit amic (de parcă aş fi avut încotro).
Adevărul este că niciodată nu i-am suportat, de la mirosul cu care mă leşinau ori de câte ori îşi făceau apariţia în Internet Caffee-ul din cartier până în autobuzele supraaglomerate în care era suficient un specimen din această categorie şi deja era indusă starea de panică printre nările cetăţenilor.
Dar toate astea reprezintă doar preludiul actului meu sexual cu etnia rromă. Orgasmul fiind reprezentat de acele creaturi negre, de sex feminin, deţinătoare de abilităţi de-a comunica cu morţii lor de ciori...ghicitoarele.
Ori de câte ori speram la câteva minute/ore de relaxare în parc în compania fie unui prieten, fie a vreunei minore păcălite cu greu că sunt o persoană interesantă, îşi făceau apariţia vrăjitoarele serii. Îmbrăcate colorat şi de prost gust, mirosind îngrozitor, lăsându-ţi o senzaţie de victimă perfectă a puricilor şi păduchilor dornici de schimb de experienţă.
Măcar de ar fi fost asta singura problemă, dar nu, de la banalul îndemn "Hai să-ţi ghicesc" pe care parcă îl foloseau ca formulă de salut până la "Da` dă-mi 10 000 şi te las" eram constant supus exerciţiilor psihice de autorelaxare.
Iniţial te întrebau dacă vrei să-ţi ghicească, apoi te îndemnau că trebuie să-ţi ghicească iar mai apoi văzând că nu ajung la niciun consens, resemnate, foloseau replică de încheiere "Hai, dă-mi 10 000 să plec".
10 000 azi, 10 000 mâine...aşa eugeniile şi pufuleţii mei deveneau remuneraţia serviciilor neprestate ale duduilor mexicane.
Una dintre cele mai geniale replici de agăţat clienţii pe care au folosit-o cu mine a fost "Hai că eşti de-al nostru, nu fii zgârcit". De parcă nu era de-ajuns că mă furau politicos de toţi banii pe care-i aveam în posesie, în modul ăsta mă înjurau şi de mama. Din cauza lor am ajuns să urăsc soarele şi să devin un fel de Dracula încercând să mă ascund cât mai mult posibil de razele solare pentru a nu mă transforma într-una din aceste creaturi certate cu odorizantul.
Sătul să fiu victima unor minorităţi care, practic, îşi făceau veacul pe teritoriul meu, să cotizez pentru serviciile lor false, mi-am propus să iau atitudine. Astfel ca la ultima încercare de-a fi fraudat, pe lângă faptul că am refuzat să renunţ la ce-mi aparţine, am avut şi nesimţirea să-i adresez câteva cuvinte jignitoare la adresa părinţilor, care probabil erau tot vreun soi de ghicitori vrăjitori, ca na...meseriile cele mai profunde (precum cioarda) sunt transmise din tată-n fiu, în cazul nostru din pirandă -n ţigancă.
Bineînţeles că nu am rezolvat nimic împotrivindu-mă, "rromanca" m-a calmat subtil spunându-mi că după boscheţii ăia mari sunt fraţii ei care abia aşteaptă un semn.
Nu eram dispus să cercetez veridicitatea spuselor ei pe pielea mea aşa că m-am conformat şi i-am întins umil pumnul de bani pe care-i aveam în dotare.
Acum, parcă abia aştept un colorat rău intenţionat pentru a-i disloca mandibula.
De curând am primit un link de la un prieten referitor la o grupare de hackeraşi autointitulaţi "Romanian Naţional Security", care sătui ca tot poporul român să fie comparat peste hotare, de către ziarele din Europa, cu etnia rromă, au luat cu asalt site-urile oficiale ale acestor publicaţii postând mesaje precum cel din care voi cita în continuare:
"A venit vremea să ne strângem mâna într-un pumn şi să lovim fără milă, de câte ori va fi nevoie, pentru ca voi să culegeţi roadele minciunilor voastre. Promitem că nu veţi mai uita vreodată de România şi trecutul ei. Noi, urmaşii lui Traian şi Decebal, nu suntem o naţie de ţigani! Ne-am pierdut răbdarea şi, în numele
romanilor de pretutindeni, vă avertizăm că, dacă nu încetaţi să prezentaţi întregul nostru popor ca unul de ţigani, mai multe tricoloruri vor apărea şi vor flutura în faţa voastră, până când neadevărul va fi cunoscut şi scuzele cu care ne sunteţi datori vor fi cerute".
În josul paginii este notat mesajul "Vulturilor li se întâmplă să zboare mai jos decât găinile, dar găinile nu se vor ridica niciodată până la nori".
Un gest interesant, pe care iniţial l-aş fi susţinut şi eu.
Dar pentru ce atâta osteneală? Oricum am privi problema şi oricât am încerca să pretindem că e totul ok, sub control, ne apăsa pe gât precum o cizmă ţara în care trăim, ne dezvoltăm, facem cariera, cât şi marinarul ce ţine cârma acestei corăbii numite România.
Şi dacă ei se simt jigniţi de comparaţia cu ţiganii atunci le propun să se identifice cu piraţii, măcar problema căpitanului de vas este rezolvată.
De ce să ne chinuim noi, oamenii simpli să ştergem impresia că suntem, defapt, cu toţii nişte ţigani când iubitul nostru preşedinte mai are puţin şi asociază muzica lăutărească şi manelele cu doina populară sau imnul naţional?
Suntem conduşi de genii a căror neuroni au ajuns la menopauză, care ne împing forţat spre incultură şi autodistrugere, dar care ne dau şi un sfat benefic, să ne iubim aproapele, doar dacă acesta este de etnie rromă.
În speranţa că 2012 va prevesti un sfârşit doar pentru o anumită culoare, cu un miros specific, căci ţin să menţionez faptul că nu am absolut nimic cu negrii, doar cu ţiganii, aştept sugestii de magazine de armament de unde pot procura arme de distrugere în masă fără necesitatea prea multor acte.
Viitorul e undeva în întuneric, la colţul unei mahalale.
Sfatul meu: Ai grijă pe unde umblii, mirosurile ciudate atrag de la sine creaturi macabre gata să te agaţe la ciordit.
Al dumneavoastră, white and proud, Călăul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu